Transfăgărășan și Transalpina: când se circulă și ce să știi

Transfăgărășanul și Transalpina sunt cele mai cunoscute drumuri montane din România și se pot parcurge doar în sezonul cald: porțiunile lor înalte sunt închise iarna, de obicei din toamnă până la începutul verii, iar datele exacte se anunță în fiecare an de administratorul drumurilor naționale. Între deschidere și închidere, ambele drumuri oferă o zi spectaculoasă de condus, cu serpentine, lacuri glaciare și priveliști peste creste de peste 2.000 de metri.

Ghidul de mai jos explică diferențele dintre cele două drumuri, ce vezi pe fiecare, cum verifici dacă sunt deschise, cum conduci în siguranță pe un drum alpin și ce faci dacă întâlnești urși. Pentru locul acestor drumuri în contextul regiunilor țării, vezi Regiunile României: ghid de călătorie de la Maramureș la Deltă.

Când se circulă pe cele două drumuri

Porțiunile alpine ale Transfăgărășanului și Transalpinei sunt deschise circulației, în mod obișnuit, din vară până în toamnă și închise în restul anului, din cauza zăpezii, a avalanșelor și a lucrărilor de întreținere. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), care administrează drumurile naționale, anunță oficial deschiderea și închiderea.

Pentru Transfăgărășan, deschiderea sectorului înalt are loc de regulă la începutul lui iulie, iar închiderea toamna, cel mai adesea de la începutul lui noiembrie, dar datele se pot muta în funcție de zăpadă și de starea drumului. Transalpina urmează un calendar asemănător, cu închideri care pot apărea și mai devreme, la primele ninsori.

Important: Chiar și în sezonul deschis, circulația poate fi oprită temporar din cauza ceții, a ninsorilor de vară, a căderilor de pietre sau a lucrărilor. În unii ani s-au aplicat și restricții de circulație pe timp de noapte pe sectorul alpin al Transfăgărășanului. Verifică întotdeauna anunțurile oficiale în ziua plecării.

Transfăgărășanul: traseul de la sud la nord

Transfăgărășanul a fost construit între 1970 și 1974, cu un efort uriaș, și are în jur de 150 de kilometri, din care sectorul cu adevărat alpin este mult mai scurt. Cel mai frumos e să îl parcurgi de la sud spre nord, dinspre Curtea de Argeș spre Sibiu, ca să urci treptat spre creastă.

Curtea de Argeș și Cetatea Poenari

Pornește din Curtea de Argeș, unde merită văzută mănăstirea cu legenda Meșterului Manole, necropolă a familiei regale. Mai la nord, pe un vârf de stâncă deasupra văii, se află Cetatea Poenari, legată de numele lui Vlad Țepeș, la care se ajunge urcând un număr mare de trepte. Accesul poate fi restricționat temporar atunci când în zonă sunt semnalați urși.

Barajul și lacul Vidraru

Barajul Vidraru, terminat în anii '60, închide un lac lung, șerpuit printre munți. Drumul ocolește lacul pe malul său, cu multe curbe și puține locuri de depășire.

Bâlea Lac și tunelul

După lac, drumul urcă în serpentine prin pădure, apoi deasupra ei, până la tunelul de sub creastă, lung de aproape 900 de metri, prin care treci cu farurile aprinse și cu viteză redusă. La ieșirea nordică te întâmpină Bâlea Lac, un lac glaciar aflat la peste 2.000 de metri altitudine, de unde se deschide priveliștea faimoasă a serpentinelor care coboară spre Țara Făgărașului.

Coborârea spre Cârțișoara

Coborârea pe versantul nordic, cu serpentinele cele mai fotografiate, trece pe lângă Bâlea Cascadă, de unde pleacă telecabina spre Bâlea Lac, și ajunge în satul Cârțișoara, aproape de drumul național dintre Brașov și Sibiu. De aici poți încheia ziua în Sibiu sau poți continua spre satele Țării Făgărașului și ale Mărginimii Sibiului, unde regulile de vizită sunt cele din Satele tradiționale: cum le vizitezi cu respect și fără grabă.

Transalpina: cel mai înalt drum asfaltat din România

Transalpina leagă Novaci, în Gorj, de Sebeș, în Alba, și urcă la cel mai înalt punct atins de un drum asfaltat în România, în zona Pasului Urdele. Spre deosebire de Transfăgărășan, are mai puține serpentine strânse și mai multe porțiuni de platou, cu pășuni largi și stâne.

Drumul este numit popular și „Drumul Regelui”, după tradiția că ar fi fost refăcut în perioada interbelică. Asfaltarea modernă este însă recentă, iar mulți ani a fost un drum de pământ, greu accesibil.

Repere de la sud la nord

1. Novaci și Rânca: din Novaci drumul urcă repede spre Rânca, o stațiune montană cu pârtii de schi.
2. Pasul Urdele și platoul înalt: cel mai spectaculos sector, cu panorame peste Munții Parâng.
3. Obârșia Lotrului: o intersecție de drumuri de munte, de unde poți coborî spre Voineasa sau spre Petroșani.
4. Lacurile de acumulare: Tău Bistra și Oașa, înconjurate de păduri de molid, cu o mănăstire lângă Oașa.
5. Valea Sebeșului: coborâre lungă prin chei și sate, până la Sebeș.

Transalpina este mai puțin aglomerată, dar și mai expusă la vânt și ceață, cu foarte puține servicii pe porțiunea centrală.

Cum verifici dacă drumul e deschis

Starea drumurilor se verifică din surse oficiale, nu din grupuri de pe rețelele sociale sau din știri vechi. Datele se pot schimba de la o zi la alta, mai ales primăvara târziu și toamna.

• CNAIR publică anunțurile despre deschiderea și închiderea sectoarelor montane și restricțiile de circulație.
• Poliția Română, prin serviciul Infotrafic, informează despre restricții, accidente și drumuri închise.
• Administrația Națională de Meteorologie (ANM) emite prognoze și avertizări de vreme rea pentru zonele montane.
• Aplicațiile de navigație arată de obicei traficul în timp real, dar nu înlocuiesc anunțurile oficiale.

Sfat: Ai mereu un plan B. Dacă sectorul înalt e închis din cauza vremii, Valea Oltului, cu stațiunile balneare de pe malul râului, Valea Lotrului sau drumul spre Vidraru rămân trasee frumoase de o zi. Despre cum construiești un traseu cu variante, citește Road trip prin România: cum planifici traseul și opririle.

Cum conduci pe un drum alpin

Pe un drum alpin, cea mai mare parte a riscurilor vine din frâne supraîncălzite, ceață, viteză în curbe și oboseală, nu din drumul în sine. Câteva reguli simple te țin în siguranță.

1. Alimentează înainte: pe sectoarele înalte nu există benzinării.
2. La coborâre, folosește frâna de motor: rămâi într-o treaptă mică de viteză și frânează scurt, nu continuu, ca să nu se supraîncălzească frânele.
3. În serpentine, ține-te pe banda ta și claxonează scurt în curbele fără vizibilitate, dacă e cazul.
4. Oprește doar în parcări și pe platformele amenajate, nu în curbe sau pe banda de circulație.
5. În tunel, aprinde farurile și nu opri.
6. Ai grijă la bicicliști și motocicliști, foarte numeroși pe ambele drumuri.
7. Vehiculele mari (autorulote lungi, microbuze) pot avea restricții; verifică înainte.

Temperatura la peste 2.000 de metri poate fi cu mult mai scăzută decât în vale, iar vremea se schimbă repede. Ia jachetă, căciulă subțire și ceva de ploaie chiar dacă jos e caniculă. Pentru ce pui în rucsac, vezi Echipamentul pentru o drumeție de o zi: listă completă.

Urșii și animalele de pe drum

Pe Transfăgărășan, mai ales în zona Vidraru–Poenari și pe versantul nordic, urșii apar frecvent lângă drum, atrași de hrana lăsată de turiști. Situația este periculoasă atât pentru oameni, cât și pentru animale, care se obișnuiesc cu prezența umană.

• Nu hrăni urșii, nici din mașină. Hrănirea animalelor sălbatice este interzisă și se sancționează.
• Nu coborî din mașină pentru fotografii și nu te apropia de animal.
• Ține geamurile ridicate și continuă drumul încet, fără să blochezi traficul.
• Nu lăsa resturi de mâncare în parcări sau pe marginea drumului.

Pe Transalpina vei întâlni mai ales oi, vaci și cai lăsați la păscut, iar lângă stâne câini ciobănești. Încetinește și nu cobori lângă turmă. Recomandările complete se găsesc în Urșii la munte: cum reduci riscul unei întâlniri.

Drumeții scurte de la marginea drumului

Ambele drumuri sunt puncte de plecare pentru trasee montane, dar faptul că ajungi cu mașina la 2.000 de metri nu înseamnă că traseele sunt ușoare. Altitudinea, vântul și schimbările de vreme cer aceleași precauții ca orice drumeție montană.

• De la Bâlea Lac la Lacul Capra, prin Șaua Caprei: urcare scurtă, dar abruptă, cu porțiuni stâncoase; potrivită pentru drumeți cu încălțăminte bună.
• Plimbarea în jurul lacului Bâlea: ușoară, potrivită pentru familii.
• De pe Transalpina spre crestele Parângului: trasee lungi, pentru drumeți cu experiență.
• La Barajul Vidraru: plimbare pe coronamentul barajului și priveliști spre lac.

Înainte de orice traseu, citește marcajele și ghidul pentru începători: Marcajele turistice montane: cum le citești pe traseu și Drumeții la munte: ghid complet pentru începători. Verifică vremea dimineața devreme și renunță dacă se anunță furtuni; criteriile sunt în Vremea la munte: cum o verifici și când renunți la traseu.

Atenție: Pe creste, chiar și vara, pot apărea zăpadă, gheață sau vânt puternic. În caz de accident, sună la 112 și cere legătura cu Salvamont; spune clar unde te afli și ce s-a întâmplat.

Ce merită reținut

Transfăgărășanul și Transalpina sunt experiențe de sezon cald, cu porțiuni înalte deschise doar câteva luni pe an, la date stabilite oficial. Transfăgărășanul e mai spectaculos și mai aglomerat, Transalpina mai înaltă, mai largă și mai liniștită. Ambele cer același respect: plecare devreme, rezervor plin, haine groase, frâna de motor la coborâre și distanță față de urși.

Pe scurt:

• verifică în ziua plecării anunțurile CNAIR și Infotrafic despre sectoarele înalte;
• pornește dimineața, ca să eviți aglomerația și furtunile de după-amiază;
• coboară într-o treaptă mică de viteză, cu frânări scurte;
• nu hrăni și nu fotografia urșii de aproape;
• ia haine groase, apă și gustări; pe creste nu există servicii.