Drumeție fără urme: cum protejezi natura pe traseu

Drumeția fără urme este un set de obiceiuri prin care lași natura aproape neschimbată după trecerea ta: rămâi pe potecă, iei deșeurile cu tine, nu deranjezi animalele, nu rupi plante și faci focul doar în locurile unde este permis. Ideea vine din principiile internaționale cunoscute sub numele „Leave No Trace” și se aplică la fel de bine în Carpați, în Deltă sau într-un parc din apropierea orașului.

Munții României primesc an de an tot mai mulți vizitatori, iar impactul se vede în potecile lărgite, în hârtiile din tufișuri și în izvoarele murdare. Nu trebuie să fii specialist ca să ajuți; contează câteva decizii simple, luate înainte și în timpul turei. Dacă abia începi, ghidul Drumeții la munte: ghid complet pentru începători te pregătește și pentru aceste reguli.

Care sunt principiile de bază ale unei drumeții fără urme?

Principiile de bază sunt șapte: planifici din timp, mergi și te oprești pe suprafețe rezistente, îți iei deșeurile, lași ce găsești, folosești focul cu grijă, respecți animalele și ai grijă de ceilalți vizitatori. Ele se rezumă la un singur gând: ce ai dus cu tine, aduci înapoi.

De ce rămâi pe potecă chiar și când e noroi?

Rămâi pe potecă, inclusiv prin noroi, pentru că abaterea o lărgește și distruge vegetația din jur, iar erodarea solului se accelerează după fiecare ploaie. Dacă fiecare drumeț ocolește băltoaca, poteca se dublează în câțiva ani.

Pe pantele abrupte, tăiatul serpentinelor crește șansa de alunecare a solului și de prăbușire a micilor trepte. Pe pajiștile alpine, vegetația crește foarte încet și cicatrizarea durează ani. Păstrează marcajul, vezi Marcajele turistice montane: cum le citești pe traseu, și ține-te de cărarea oficială.

Sfat: O încălțăminte impermeabilă te ajută să treci prin noroi fără să ocolești. Dacă nu vrei să-ți uzi picioarele, alege din start un traseu potrivit sezonului.

Ce faci cu gunoiul, resturile de mâncare și hârtia igienică?

Iei cu tine tot ce ai adus, inclusiv cojile de fructe, resturile de mâncare, șervețelele și hârtia igienică, într-un săculeț separat pe care îl golești abia la tomberon sau acasă. Cojile de mere și de portocale par naturale, dar se descompun greu la altitudine și atrag animalele.

Cum îți organizezi deșeurile:

• ia cu tine un săculeț rezistent pentru gunoi și unul pentru resturi umede;
• scoate ambalajele din cutii înainte de plecare, ca să cari mai puțin volum;
• nu arunca nimic în izvoare, lacuri sau în foc;
• dacă găsești gunoi lăsat de alții, ia-l și pe acesta, dacă poți.

Nevoile fiziologice în aer liber

Dacă nu ai toalete în apropiere, te îndepărtezi la cel puțin șaizeci-șaptezeci de metri de apă, de potecă și de tabără. Sapi o groapă mică, de vreo cincisprezece-douăzeci de centimetri, acoperi cu pământ și iei hârtia igienică cu tine, într-un săculeț. Pe terenurile stâncoase unde nu poți săpa, e mai bine să folosești un sistem de transport al deșeurilor.

Cum te porți cu animalele sălbatice?

Te porți cu animalele privindu-le de la distanță, fără să le hrănești, fără să le urmărești și fără să le atingi puii, pentru că hrana primită de la oameni schimbă comportamentul lor și îi face periculoși. La păsări, deranjul repetat poate duce chiar la abandonul cuiburilor.

• Păstrează distanța; folosește binoclul sau zoomul, nu apropierea.
• Nu da mâncare nici „animalelor simpatice”: vulpi, veverițe, păsări.
• Ține câinele în lesă; mirosul lui poate deranja fauna sălbatică.
• Fii liniștit în zonele de cuibărit și în zorii zilei sau la amurg, când animalele sunt active.
• Depozitează mâncarea în rucsac, nu în cort.

Despre cel mai discutat animal al Carpaților, citește Urșii la munte: cum reduci riscul unei întâlniri. Un test simplu: dacă animalul își schimbă comportamentul din cauza ta, ești prea aproape.

Foc, tabără și zgomot: ce reguli verifici

Verifici dinainte regulile zonei, pentru că focul, campingul sălbatic și accesul cu mașina diferă între parcurile naționale, rezervații și terenurile obișnuite. În multe arii protejate focul în aer liber este interzis, iar cortul este permis doar în locuri special amenajate.

Câteva repere sigure:

• folosește reșoul pentru gătit și lasă focul de tabără doar în locurile amenajate de administrație;
• dacă arde un foc permis, îl stingi complet cu apă și îl verifici cu mâna, înainte să pleci;
• instalează cortul pe teren deja bătut, departe de apă și de plante rare;
• păstrează liniștea: sunetele puternice deranjează animalele și pe ceilalți turiști;
• nu lăsa lumini puternice aprinse noaptea.

Detaliile privind accesul și regulile se găsesc în Parcurile naționale din România: ce sunt și cum le vizitezi; urmează-le înainte să-ți faci planuri de cazare. Dacă alegi cabana, citește Cabanele montane: cum rezervi, ce dotări au și ce reguli, unde sunt explicate regulile casei.

Cum îi respecți pe cei din jur și comunitățile locale

Îi respecți pe ceilalți cedând trecerea celor care urcă, vorbind încet, ținând muzica în căști și lăsând porțile așa cum le-ai găsit în satele de la poalele muntelui. Turismul bun ține de relația cu oamenii locului, nu doar de relația cu natura.

În satele tradiționale, păstrează aceeași ținută: întreabă înainte să fotografiezi oamenii și gospodăriile, nu intra pe proprietăți fără acord și cumpără produse locale când ai ocazia. Pentru o abordare respectuoasă a satelor, vezi și Satele tradiționale: cum le vizitezi cu respect și fără grabă.